Ființă tu - găsi-voi cândva
cuvenitul
sunet de-argint, de doc, și ritul
unei rostiri egale
în veci arderii tale?
Al seminției mele cel din urmă sunt.
Pumn de lumină - tu, pumn de
pământ. Tu rodie
tu floare mie, cu puteri de zodie,
unde și când găsi-voi singurul cuvânt
în cercul nopții să te-ncânt?
Nepriceput pe lângă vetre
dar înțeles de zei și pietre,
ca vântul unde-i - ca un nimb
să te ridice peste timp - ?
Cuvântul unde-i - care leagă
de nimicire pas și gând?
Mă-necredințez acestui an, tu floare
mie, ca să sfârșesc arzând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează