Ai să te-nzăpezești la mânăstire
dar ia aminte, marea mea iubire,
că ninge-atâta de rudimentar,
c-ai să te-nzăpezești la mânăstire
și n-o să ai soluții de ieșire
decât prin fila unui calendar.
Eu am tocmit birjar, și cai, și sănii,
am luat cojoc să-l punem dedesubt,
tu, anii vechi, din amintiri, redă-ni-i,
să nu ne fie frică de dihănii,
dar, uite, drumul dintr-o dată-i rupt.
Concert de fulgi, de clopot și de toacă,
în locul unde ai fugit de noi,
dar, vai, această iarnă e buimacă,
zăpezile sporesc să nu mai treacă,
pe când se simte vreme de război.
Ninsoarea reîncepe să conspire
simțind că te găsești în loc stingher,
ai să te-nzăpezești la mânăstire
și n-o să ai soluții de ieșire,
decât prin ochii mei, de-a dreptu-n cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează