Sărutul rămâne pe umerii lui și zace uitat,
putrezind ca mărul pe care cândva l-am mușcat amandoi.
Ne-aducem aminte c-a fost amărui.
Pe sânii de brumă, pe șolduri apoi bogat
pâlpâia cu flacăra-i părul, așa cum
de-atunci neîncetat îl văzui.
Acum ești departe, iar visul e scrum.
O undă bogată-n fum și dezastre
trecând spală lespedea unde șezum.
Acum înțeleg că până la moarte de vârsta de foc,
de inimi, de astre un zeu al hotarelor ne desparte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează