Aud mereu veşti proaste despre Pisa
cum că se-apleacă şi că o să cadă,
săracul turn de-o moarte de paradă
și fără rost pe lume plânsu-mi-s-a.
Vechi subiect al presei mondiale,
mereu căderea lui este aproape,
„e imposibil turnul să mai scape”…
și turnul îşi vede tot de-ale sale.
N-aş spune că încet nu se apleacă
și că nu va cădea cândva şi dânsul,
dar pomii rupţi abia-şi stăpânesc plânsul
văzându-l cum se-ndoaie ca o cracă.
Prea-i suntem grijii turnurilor gazdă,
de nici nu mai simţim căderea noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează