Powered By Blogger

24 apr. 2021

Prima poezie a lui Nichita












„Prima poezie… Cred că era toamnă şi aveam vreo şapte ani, iar mama, auzindu-mă bolborosind, s-a rupt de lângă cazanul în care tocmai făcea bulion şi cu frumoasele ei mâini, mi-a transcris-o pe un petec de hârtie.” (Fiziologia poeziei).


"Într-o zi cam pe la prânz

Gheorghiţă mergea c-un mânz.

Cum mergea cu mânzu-agale

îi ieşi un hoţ în cale.

Hoţul fiind bandit din fire

îi luă mânzul cu grăbire.

Gheorghiţă rămase cu buza umflată

că n-a avut cu el o bâtă lată

pe bandit să-l bată." 


Foto: Nichita Stănescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează