Într-un lac alb de lumină,
a ieşit o lună plină.
Ce mai caută şi luna
tot în lacuri totdeauna?
Limpezeşte şi îşi spală,
noaptea, farfuria goală,
porțelanu-având o pată
de argint necurăţată.
Azi în lacul îngheţat,
blidul nu i-a mai intrat
și-l atârnă-n ceaţa sură
vătămat de-o ştirbitură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează