Trecând de noaptea grea din jurul meu,
neagră ca un hău făr` de sfârşit,
îi mulţumesc oricărui Dumnezeu
pentru-al meu suflet de necucerit.
În gheara sorţii strâns fără cruţare
nu am dat înapoi şi n-am strigat.
Lovit de întâmplările amare
capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat.
Dincolo de-acest loc al urii şi-ntristării,
pe-acest tărâm de umbră subjugat,
chiar dacă anii-mi sunt sub semnu-amenințării,
eu sunt şi voi fi la fel, neînfricat.
Nu contează cât de strâmtă-i poarta,
ce liste cu pedepse vin mereu,
eu dețin controlul, oricare-ar fi soarta:
eu sunt căpitanul sufletului meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează