Mamă, eu te-am visat trecând
pe-un fir de nor, pe-un câmp de zare,
firavu-ți trup amestecând
cu zbor de păsări călătoare.
Mamă, eu te-am strigat să stai,
era un drum ciudat, de spume:
unde plecai, de ce plecai?
Spre care început de lume?
Erai frumoasă și aveai
aripi de înger, albe, mamă,
și te strigam și n-auzeai
sau nu vroiai și mi-era teamă.
Acele păsări argintii
mi te duceau din vis, ușoare
în zborul lor de veșnicii
tăcute și nepăsătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează