Tot Universul nu este
decât joc de mari curcubeie,
în scripetul lumii celeste
eu sunt așezat pe-o scânteie.
Ce este-n planetele șapte
se-ascunde în elemente,
bolta e stropită cu lapte,
în lapte-s de stele fragmente.
Cerescul așezământ
are un infim consonant,
diamante găsești în pământ,
pământu-i pe cer diamant.
Lăudată fie cascada,
lăudată fie marea,
minunată este zăpada,
strălucitoare e sarea.
Vulcanii falnic detună,
cântă safirele clare,
în aer frunzele sună,
grindina vine călare.
Elefanți trec cu trompa groasă,
armăsarii pe câmpuri zburdă,
tresaltă-n țărână, voioasă,
cârtița oarbă și surdă.
De cimitir nu se teme
fluturul ce-n aer scrie,
din morți răsar crizanteme,
greierii cântă-n sicrie.
Căldura se-mpacă cu gerul,
zvâcnind materia crește,
de păsări se-ntunecă cerul,
balta se umflă de pește.
Pădurile se-nmulțesc robuste,
pășunile exală efluvii,
lăudați întinsele puste,
lăudați mărețele fluvii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează