De-acuma nimănuia nu-i mai pasă de mine,
nime nu-și bate capul cu tristul meu destin,
deci eu, eu las altora plăcerile divine,
și numai suferința eu pentru mine țin.
Ei nu știu că durerea ce astăzi mă apasă
mi-e scumpă; căci ea-i umbra norocului trecut.
Și nu știu c-a juniei plăcere mult frumoasă
și eu vesel ca dânșii, odată am avut.
Deci dar, de-acum nainte, o crudă omenire,
câte-am avut cu tine deodată se sfârșesc,
căci pentru-a mea durere tu n-ai compătimire,
și-a tale bunuri, astăzi le disprețuiesc.
Pe cel ce soarta-l bate, lumea îl părăsește;
deci c-un mormânt de-acuma mai bine mă-nvoiesc,
și între oameni veseli nime nu se găsește
să șteargă lacrimi - care durerile pornesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează