Fie nori, fie senin,
noaptea gândurile vin,
întrupate, nu în vis.
Nu ştiu cine le-a trimis.
Şi mă-ntreabă:" Ce-ai făcut
de când nu ne-am mai văzut?
Ce-ai făcut în timpul zilei?
Ai dat dajdiile milei?
Ai dat dragoste şi pace?
I-ai dat dragostei pomană?
Ai pus vrăbiilor hrană,
florilor apă-n ghivece,
Îngrijorat că ziua trece?
Ai cernut din praf şi tină
vreo fărâmă de lumină?
Strânse, gândurile-ntreabă,
gând cu gând şi împreună, -
spune de-ai făcut o treabă
împlinită-n vreme bună?"
să răspund la întrebare.
Parcă vorba ei mă doare
și răspunsul vine greu:
mi-am făcut puţinul meu.
O să caut să m-ascult
de pot face şi mai mult.
Însă mergeţi şi-ntrebaţi
ce-au făcut şi ceilalţi fraţi.
nu cumva furati de șoapte
ziua lor e tot o noapte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează