Cu-atâta dragoste te-aleg
din focurile fine,
din aștrii unui cer întreg
ce văd numai pe tine,
Pe tine doar slăvită stea,
în noaptea de veghere,
când lacrimi la lumina ta
îmi picură’n tăcere.
Pleoapele se’nchid mai rar
subt raza-ta ce nouă,
iar visurile îmi răsar
ca florile subt rouă.
Pustietatea unui dor
mi-o schimbă în grădină,
și’ntreagă înfloriri lor
viața mea se’nchină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează