Unde eşti? Ce mă dori!
Plouă-n vise cu jale
și prin răni te strecori,
faci prin inimă cale.
Şi îmi strângi nemilos
în falange, trăirea,
iar cuţitul tăios
ciopârțește iubirea.
Nu mai ştiu de trăiesc...
agonie sau vis?
Să te-ntreb? Nu-ndrăznesc!
Scriu pe suflet - închis!
Pun la uşi către tine
chei de tristă-ntâmplare,
le-oi ascunde... de mine
ingropate-n uitare.
Unde eşti? NU mai DORI
pe morminte... sunt flori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează