Autoportret pe o frunză de toamnă - Nichita Stănescu

E făcut să mă domine neîntregul

zeița fără brațe, zeul fără glezne.

Copacii fără trunchiuri, iarba fără verde,

slalom de alb prin verticale bezne.

Se cațără paianjeni pe tăcerea colțuroasă

și înapoia propriei ei zbateri smulse,

se trage inima-ntr-un trup mai vechi, mai

singur, cu timpul dus, contururi scurse. 

E făcut să mă domine neîntregul, 

medalie bătura doar pe-o parte zilele

care încep după-amiaza și sfârșesc

după-amiaza, fără să continue mai departe.