Două capre cu trei iezi,
în genunchi la o tulpină,
ți se pare că le vezi
că se roagă şi se-nchină.
În giubele lungi, de păr,
și cu bărbi, ai da să zici
că sunt chiar, într-adevăr,
cinci monahi ori ucenici.
Şi-i şi altă-asemănare:
ciute şi-n suman sărac,
înțolite-s, fiecare,
roșcovanele-n şiac.
S-au sculat şi rumegând
stihuri mute şi litanii,
scapă, rupt din când în când,
șirul negru de metanii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează