Este adevărat,
eu nu sunt cel aşteptat.
Eu nu iau munţii în spate
să mă duc cu ei în singurătate.
Nu am timp ani să număr,
nu pun secera lunii pe umăr.
Eu nu iau soarele în mâini,
nu arunc cerul la câini.
Eu trec prin viaţă
ca printr-o zi cu ceaţă.
Tinereţea mea e o stradă
pe care se topesc oameni de zăpadă.
Eu nu aplec sferele
să caut în părul nopţii stelele.
Nu sunt făuritorul de pâini,
nu aduc zorile în mâini.
Eu nu sunt profetul care să moară pe cruce,
nu am ce să spun, nu am unde mă duce.
Dar sufletul acesta cu şerpii curcubeului în plete,
sufletul acesta chinuit de sete,
Sufletul acesta care aşteaptă drept,
cât o pitulice în piept,
sufletul acesta aduce sare şi pâine,
pentru toţi uriaşii de mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează