Necunoscuta care se vindea
n-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
dar fiindcă ea aflase cine sunt -
poetul poreclit "Fluieră-vânt"-
și fiindcă mă ruga stăruitor
să-i fiu și eu, din când în când, cumpărător,
sinceritatea ei m-a-nduioșat
și-n cadrul prețului fixat -
un preț absurd,
ridicul
și meschin,
cu care-aș fi băut un kilogram de vin -
m-am îmbătat de gura ei
și-am adormit
pe laurii ideilor lui Teocrit...
Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
nu numai mie, dar și altora!...
Și-azi un ciocoi,
iar mâine un calic
o cumpărau la fel - mai pe nimic -
căci ea - flămândă veșnic - se grăbea
să-și vândă gura dulce ca la tarapana!...
eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
că-s gata să-i ofer un preț mai bun -
dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
necunoscuta s-a spălat pe mâini cu prețul meu...
și-atunci -
de teamă să n-o bat,
sau s-o ucid
și s-o ascund sub pat -
deși-o iubeam, am renunțat la ea
și n-am mai vrut să știu cine era!...
Dar într-o zi cu ploaie și cu vânt,
necunoscuta care se vindea,
s-a dat la fund
și-a dispărut...
și nimeni n-a mai întrebat de ea
de când intrase, parcă, în pământ,
cu numele-i mereu necunoscut...
Și totuși, Eu
am întâlnit-o iar,
dar nu ca altădată, pe trotuar,
la cafenea,
sau în tramvai...
am regăsit-o-n ziua de-ntâi mai,
ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
în care sta de veghe, cuminte,
și-aștepta
o zi să-mi mai aduc aminte și de ea!...
Dar ce păcat
că regasirea ei m-a-ndurerat...
și-n loc s-o mai sărut -
cum aș fi vrut -
am început să plâng cu-adevărat!...
Necunoscuta care se vindea
de data asta, nu mai era Ea -
era doar vechea ei fofografie,
pe care mi-o dăduse numai mie!...
Și-acum,
cred c-ați ghicit cine era
necunoscuta care se vindea...
era chiar tinerețea mea!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează