Et puer est et nudus Amor...
Ovidius
Sub ochiul disprețuitor al lui Voltaire citesc,
privind, din când în când, ferestrele la care se-mbulzesc
bezmeticele roiuri de zăpadă.
Pe hornuri crivățul vuind, din stradă
aduce țipete de prunci puși la-nțărcare,
și urlete de lupi ieșiți la drumul mare,
și răbufneli de vânt pe coridoare.
Ce farmec e-n biblioteca izolată!
Plutesc în voia gândurilor line,
și mă surprind gândindu-mă la tine,
și mă încânt de-această locomoțiune minunată,
ce îmi permite să ajung cu bine,
cu toate că-i înzăpezită linia ferată.
Revăd căsuța ta de zarzări adumbrită,
revăd Danubiul și balta înverzită,
revăd atâtea colțuri răzbătute-n mai,
dar mai cu seamă parcul
în care ne opream adesea să privim
la micul Cupidon de bronz țintindu-și arcul,
ce sta zâmbind, în pielea goală,-ntr-un alai
de fluturi și de flori și ne-ndemna să ne iubim...
Dar vântul zgâlțâie ferestrele, și ielele
idilele le-alungă cu harapnicele.
Și mă gândesc, înduioșat, la micul Cupidon plăpând,
ce despuiat de tot în bronzul gol și-ntroienit,
stă-n parcul astăzi desfrunzit,
nepăsător de frig - ca vara
în mijlocul florilor - dar așteptând
convins că o să vie iarăși primăvara.
Versuri din “Albumuri - Album danubian”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează