Iată țărâna fratelui meu, împresurată de pace.
Gândule pleacă-te, pătruns de vrerea lui Dumnezeu…
A pierit durerea lui și zbuciumul ïi tace,
s’au risipit truda și plânsul și tot ce-a fost greu…
Cercași floarea moartă, înainte de vreme,
așișderea acesta, de timpuriu s-a dus.
…………………………………………………………
…………………………………………………………
Peste pământul ce se chinuiește și geme,
fără de margini e liniștirea, venită de sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează