Poate mi-e scris de soarte
să beau întru Amurg,
în tihnă,-ntr-un vechi burg,
și să mi-aştern de moarte,
căci răbdător îs foarte.
De-o parte, dacă-mi las
amaru,-n miazănoapte,
sau către-al viţei coapte
ținut, s-o iau la pas, -
câți franci mi-au mai rămas?
Zadarnic e orice vis
căci totdeauna piere!
Dar de-aş fi-n putere
în vară, reaprins
să-mi împlinesc o vrere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează