Mi-e sete, mi-e departe, mi-e târziu.
Aprinde, maică, în noapte crizanteme
și-ascultă cum pe prunduri de argint
se-ngână clar o curgere de vreme.
Cum cineva în lucruri suflă încet
și-apoi rostește, sincopat, ninsoare.
Secunda se-ngreunează de trecut
și frunza-i înspre seară căzătoare.
Poeți întârziati la hanuri reci
luna noiembrie o beau, târzie,
și galbenu-i îngână, din salcâmi,
ca pe-un sublim fragment de elegie.
Părul iubitei pare întârziat,
auzi în cer cum ruginește-o liră!
În umbra stelei fața mi-o îngrop,
salcâmii doar cu ghimpii mai respiră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează