Cum ne-am iubit ca doi războinici!
Şi amândoi eram destoinici
ca să izbim unul într-altul,
să dăm atacul şi asaltul.
Am rupt suliţi, am spart scuturi
am devastat atunci ţinuturi
în suflete unul altuia,
și-adeseori mi-am zis că nu-i Ea
iar bătălia-i fără ţel!
Şi tu spuneai gemând:,,Nu-i El ! “
De unde-atâta încleştare?
Acuma plouă plumb în zare
și stăm plouaţi, zdrobiţi şi uzi
și tu mă-ntrebi:,,Tu nu auzi?”
Zic:,,Da...” Şi-mi dârdăie toţi dinţii
pe creştet mi-au picat arginţii
ori poate că e numai coiful
și vântul îngheţat mi-i roibul.
Şi ne zâmbim...Zici:,,Mor curând.”
Iar eu răspund cu voce slabă:
,,Am primul dreptul la mormânt.”
și eu ţi-s rob şi tu-mi eşti roabă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează