Pe ce să-ți jur, iubito, că mi-e frică
de fiecare clipă strânsă-n noi -
înțelegâmd cu gândul cum se strică
un joc perfect sub gheața formei noi.
Tot mai zgârcită iarna toarce-n palme
scămoase fire dintr-un vis apus,
dar parte cum s-avem de zile calme
dacă, pe rând, zăpezii ne-am supus.
Pe ce să-ți jur, iubito, că mi-e vară
sub mângâierea ta, cădere-n ger,
iar dintre toate cea mai grea povară
e, zilnic, ție pradă să mă cer.
.............................................
Mă spăl de frig, să-mi treaca toată mila
de cerul prea bogat în vânătăi,
târându-te prin iarnă cu de-a sila,
până se-aprinde gheața-n ochii tăi.
Pe ce să-ți jur, iubito, că mi-e soare
privirea ta rămasă-n gândul meu
și, câtă vreme liniștea mă doare,
de sub zăpezi am să te strig mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează