Sandu, un amic simpatic
cum sunt mulţi în Capitală
era predispus săracul
totdeauna la răceală.
Şi s-a întâmplat odată,
Sandu să se îmbolnăvească,
nu de tuse-obişnuită,
ci de tuse măgărească.
Cu convulsii ne-ntrerupte,
că la faţă se înroşea,
și într-una zi şi noapte,
tot tuşea şi iar tuşea.
A luat medicamente
prafuri, droguri şi chinină,
s-a frecat cu unguente,
cu eter, hemoglobină,
Ş-a pus prişniţ la picioare,
și ventuze şi muştar,
iod la piept şi pe spinare,
însă totul fu în zadar.
Ş-a fost sfătuit să meargă
și la Baba Safta Musea,
poate că-i prepară dânsa,
vre-un leac să-i treacă tusea.
Mulţi tămăduiţi de dânsa,
o slăveau în chip şi fel,
d-aia, cu nădejdi la babă,
într-o zi s-a dus şi el.
Baba Safta c-o privire,
i-a spus verde, fără teamă:
- Tusea o să-ţi treacă numai
dacâ bei lapte de mamă!
Caută-o femeie care,
are-un copilaş şi vrea,
și plăteşte-i să te lase,
să sugi lapte de la ea!
Şi-n cel mult o lună-două,
să nu-ţi pară curios,
îți dispare toată tusea
și te faci iar sănătos!
Ş-a găsit în Copşa Mică,
pe Frosina lui Tărâță,
pepenoasă şi voinică,
și c-un copilaş de ţâță.
S-a înţeles cu ea, să vie,
zilnic între cinci şi şapte
fără nici o silnicie,
să-şi bea porţia de lapte.
Şi venea sărmanul Sandu
după sfatul bătrânică-i
să se vindece cu leacul
de la pieptul Frusinicăi.
Să desăvârșească-efectul
și gâtleju-a-şi limpezi,
el venea să-şi bea tainul
și de două ori pe zi.
Drăgăstoasă şi avidă
după-avânturi tinereşti
într-o zi, i-a spus timidă:
- Altceva nu mai doreşti?
- A, ba da! Răspunse Sandu
cu un aer mulţumit
dacă-aş şti că nu te superi
aș dori ș-un biscuit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează