Fără vrere, fără vină,
mă aflai în miez de toamnă.
Dulce eşti, cumplită doamnă!
Bruma grea, diamantină
a tăiat cu mii de seceri
frunzele de pe cărare,
poticnindu-le de zare.
Să mă-ncumet în petreceri?
Ori să scot, din foi de jale,
vremea care-mi fură anii,
cum scot peştii atamanii
de sub apele domoale?!
Alergai pe-un drum de sită
după-un dram de primăvară,
ce cu viaţa se măsoară
şi cu clipa infinită.
Mai pe drum, mai prin sulcină,
mă aflai în miez de toamnă.
Dulce şi cumplită doamnă,
nu-mi căta la ani pricină!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează