În marginea pădurii şezi,
unde piciorul se scufundă
în muşchiul moale sub zăpezi,
în frunza mirosind a scrum,
vecin acum sălbăticiunii
ferindu-se de om, de drum,
nu vei mai fi, nu vei mai fi
senina minte liniştită
care dă mere la copii
păstrându-şi partea otrăvită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează