Din pom într-una zboară
pe aripile line,
și-n jurul meu coboară,
făcând spirale pline,
Păuni, fazani, ninsoare
de păsări fabuloase,
parcă venind din soare,
și-o zi în crengi rămase.
De-atâta aur, cânt,
lângă păduri mă joc,
de pretutindeni sunt
împresurat de foc.
În aer mă ridic,
pe drumuri noi plutesc,
pământul e prea mic,
cu cerul mă-nvârtesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează