Las crizantemele în seama ta
și tot ce strălucește-n ziua asta,
ai grijă tu să ștergi din când în când fereastra
ce se-aburește. Sufletul meu va pleca
și nu se știe cum va fi călătoria
și cât va ține, unde voi ajunge.
Tu străduiește-te să-ți tai, neagră, felia
de pâine și cu untul alb o unge,
fâ ceaiul, bea-al încet, adu-ți aminte
cât de frumoase erau clipele și sfinte…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează