Venit e septembrie. Iarăși
un înger voi lua drept tovarăș
prin groasele straturi de frunze-n
pădurile roșii ascunse
și singuri vom duce-n lumină
tăcerea ce fruntea ne-o-nclină
și poate opriți printre clipe
și eu o să capăt aripe,
încet să mă sui către ceruri,
momit de odihna ce-mi dărui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează