Moment din copilărie - Petre Stoica

Mânjiţi pe obraji cu boabe de bozii

ne căţărăm pe grilajul ruginit

de unde privim

sărbătoarea din curte -

pe masă aşezată printre dalii înalte

pahare şi sticle cu dop de cocean

înconjură gramofonul pictat

cu îngeri zburând peste cai,

şi discul se răsuceşte repede repede

în aerul toamnei plutesc funigei,

porumbeii venind şi plecând

sunt explozii albastre,

din pâlnia de foc a gramofonului

cresc poveşti despre valurile Dunării

şi nouă acum ni se pare

că oamenii din curte sunt veseli

fără să ştim că sumedenie de gânduri

cu pietre ascuţite

le bat într-una în tâmple

cineva se gândeşte la soţia bolnavă în pat

cineva se gândeşte la inundaţia de anul trecut

cineva se gândeşte la viile distruse de filoxeră

şi discul se răsuceşte repede repede

aerul e plin cu pleavă, cu viespii ce coboară şi sug din perele

strivite în prag şi cad apoi în apă verzuie din jgheab

şi discul se răsuceşte repede repede

iar noi privim fermecaţi;

când paşi se aud venind spre noi

fugim şi ne ascundem în şanţ,

ne spunem că odată şi noi vom fi mari

şi atunci vom cumpăra gramofoane cu pâlnie de aur

şi ascultăm cât vrem

poveşti minunate...