Nu ţi-am mai scris, de ce-aş mai face-o, oare,
când primăveri se pierd fără de tine?!
Dureri în ploi, tristeţi molipsitoare
s-au rătăcit prin toamnele din mine.
Nu ţi-am mai scris, de ceară-mi este mâna,
bătăi în cord refuză să te creadă,
în trup fanat, port suflet de ţărână
și-i prea uscat să-i poată da vreo mladă.
Nu ţi-am mai scris, e mult şi nu mai ştiu
să pun în fraze cratima iubirii,
iar firul vieţii mult prea pământiu
să regăsesc culoarea amintirii.
Şi de-aş putea s-o fac, ce ţi-aş mai spune?
doar că am ars în lutul tinereţii
cât timp mi-ai fost voit deşertăciune,
Eu, prizonieră-n veci - singurătăţii.
Versuri din volumul “Sunt un alt anotimp"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează