Fu lungă vara. - Iată, ceasul, Doamne,-i
să adumbreşti cadranele solare,
făcând să bată,-n şesuri, vântul toamnei.
Mai dă-le ultimelor fructe-atâta timp
cât să se împlinească,-n sudic soare,
şi fă mai dulce nobila licoare
a vinului, - în prag de anotimp
în care cel ce n-are adăpost,
nici n-o să aibă ; cel ce-i singur, tot
aşa va fi, - scriind scrisori ce pot
părea foi moarte,-n timp ce, făr’ de rost,
el calcă,-n parc, pe-alei, ca un robot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează