Ai venit, frumoasă toamnă,
în veşmânt de mare doamnă,
mantie lungă, brocată
cu fir lung din frunză moartă,
ții de poale, prinse-n cleme,
broderii de crizanteme.
Vântul nopţii mi te-alintă,
cu arcuşul rupt îţi cântă
uverturi şi valsuri triste
și-n cadenţe pesimiste
ploi haine-ţi spală faţa
cu stropi mari şi reci ca gheaţa.
Şi cum treci aşa trufaşă,
năzuroasă, pătimaşă,
furișați, fugim în case
de privirile-ţi ceţoase
că de ne găseşti pe-afară
nu scăpăm de-a ta ocară.
Te reverşi şi faci dezastre
printre suflete sihastre
țeși perfid, meticuloasă,
pânzătură de angoasă
o întinzi şi laşi amprente
pe nestinse sentimente.
Cu parfum de mere coapte
ne tot porţi spre miazănoapte
și-amăgiţi de primăvară
se duc anii... ca o vară,
iute, trist şi făr' de veste
vom fi pagini de poveste.
Versuri din volumul "Sunt un alt anotimp"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează