Voi, spirite viteze a marilor Străbuni,
aflaţi că-n ţara noastră noi mai suntem Români,
îl mai purtăm în inimi pe bravul Decebal
și n-am cedat cu toţii l-al cotropirii val!
Slăviți străbuni ai noştri din vremuri de lumini.
Noi suntem încă oameni, noi mai suntem stăpâni.
Şi dârji ne ţinem încă pe plaiul românesc
în legea cea străbună și-n dreptul strămoşesc.
Inimă aprinsă a marelui Străbun
luminează viaţa neamului român!
Inimă vitează, inimă de foc,
dă-ne fericire, pace şi noroc.
O, Doamne mult slăvite, din moşi şi din străbuni,
ascultă-a noastră rugă: Noi vrem să fim români.
Să-i ardem dintre neamuri pe Iuda şi Cain
să ne spălăm de ură, de teamă şi venin.
Trezeşte-te, române, şi nu mai sta-n genunchi,
ești rodul cel mai mândru născut din vechiul trunchi,
ridică-te, române, fecior din Decebal,
ridică-te, Moldovă, ridică-te, Ardeal.
La focul care-nvie veniţi de vă-nchinaţi
români de pretutindeni, veniţi surori şi fraţi.
Pe inima speranţei, jurați, feciori, nepoţi,
o viaţă-n libertate sau moarte pentru toţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează