Cântec - Anișoara Odeanu

Poți să mergi oriunde -

nimeni nu te va întreba: 

Drumețule, ce-ai făcut cu viața ta?

Serile tale nimeni nu le cunoaște 

vracii bătrâni nu le citesc în zodiac 

semnele cerului nu-s făcute 

pentru mersul tău buimac.

Singurătatea ta nimeni n'o știe 

vântul trece pe lângă ferestrele tale 

spulberând frunzele. 

Vântul fluieră de urât.

Casele își trimit visul de fum spre cer 

dar porțile cerului sunt de fier 

și fumul se cerne înapoi. 

Atunci se lasă noaptea peste copacii goi... 

Povestea lumii se țese pe lângă tine 

o țes niște vrăjitoare străine. 

În plasa lor 

capul tău nu va străluci ca un meteor. 

Oamenii gonesc pe drumuri pustii 

fugind de moarte. 

Dar moartea își reflectă chipul în oglinda zărilor. 

Frunzelor nu le pasă că mor 

sevele șerpuiesc pe sub pământ speriate 

o pasăre a murit în zbor 

și corpul ei greu și ud în ușa ta bate. 

A fost odată un prinț hirsut 

care n'a vrut să creadă în somnul pământului 

sub biciul lui se spulberau copacii 

în cele patru zări ale vântului 

azi șerpii și-au făcut cuib în inima lui de lut.

Poezie publicată în Revista Fndațiilor Regale, 1 aprilie 1938