Nu aștepta.
Nimeni nu va veni să-ți bată la ușă
nimeni în seara asta nu mai trece
pe potecile ude, prin ploaia rece
nimeni nu mai îndrăznește să treacă
prin dansul ciudat al frunzelor zgâlțâite de vânt.
S'a făcut atât de frig în casa ta
ai uitat să închizi bine fereastra
șerpii singurătății s'au prelins pe sub ea.
Singurătatea aburește întâi oglinzile
să nu-ți mai întoarcă imaginea
pentru că ea știe că Narcis a murit fericit
înecat în fundul fântânii.
Ți-e frică de propriile tale mâini
pe care le ții una într'alta.
Ți se pare că din ele un diavol a cioplit cu dalta
șerpi înghețați, hăpsâni.
Versuri din Revista Fundațiilor Regale, 1 aprilie 1938
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează