Printr-un capriciu indecent
de peste tot zvârliți afară,
noi nici nu mai avem o țară
și niciun loc pe continent.
Ne întorsesem printre frați,
ne îmbătasem de lumină
și, dintr-o dată, fără vină,
am și redevenit ciumați.
Și, în ziare de scandal,
ne-au înjurat scârbos, de mamă,
și-am fost trimiși din vamă-n vamă,
spre vechiul smârc oriental.
Din nou, intrați sub embargo,
ni s-au făcut de piatră roua,
bieți cetățeni de mâna-a doua,
români din lume, încotro?
Din nou, cătușele la mâini
vin potere să ni le pună,
prin Europa noastră bună,
hai-hui, de dragul unei pâini.
S-a stins și ultimul protest
că, teoretic, nu ne pasă,
pe continent suntem acasă,
noi, cel mai trist popor din est.
În țară am pleca urgent,
dar unde-i fosta noastră țară,
când suntem zilnic dați afară
chiar de la noi din continent?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează