Cât om fi toţi în unire
nu ne frică de peire
nici de ura ce dezbină.
Nici de sabia străină,
nici de-amară asuprire,
nici de lanţuri şi hrăpire
trageți hora mare, mare,
de la munte pân-la mare.
Locul ţării, o dreptate
simte paşii cei de frate
și tresare-n bucurie
ca în timp de vitejie
calul suflă, saltă, bate:
focul peptul lui străbate...
trageți hora mare, mare,
din Carpaţi şi pân-la Mare.
Fala iese din morminte
și ne-aduce nouă-aminte.
Lupte mari strălucitoare
nume pline de onoare,
fala veche şi bătrână
trece în inima română
trageți hora mare, mare,
de la munte pân-la mare.
Trageţi hora lată, lată
că mi-e inima-necată
și la glasul de Unire
curge plâns de fericire
mâine spada românească
poate încă să lovească
trageți hora mare, mare,
Cuza calcă pe hotare.
Trageţi hora, vântul bate
și în ţărmuri depărtate
duce veste de unire,
duce veste de mărire;
căci a ţărilor Unire
ne va duce la mărire...
trageți hora mare, mare,
de la munte pân-la mare.
Trageţi hora şi mai mare
Cuza sfarămă hotare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează