Timp dorit, zi de speranțe
fiu al țărei, salutare!
România, investită
în veşminte de serbare,
îți doreşte, iți urează
de mari fapte viața plină,
și se-nchină stelei tale
ce străluce de lumină.
Când de glasul omenirei
inspirată și condusă,
pleiada europeană,
de puternici regi compusă,
redă nației germinde
antici drepturi şi tărie,
soarta-ți se-nscria în ceruri
cu lumina cea mai vie.
Fă dar numele-ți să treacă,
între numele divine,
celor ce au fost ai lumei
nobili făcători de bine.
Secolul să te admire,
și cu noi să se fălească
Franța nația cea mare,
nația cavalerească.
Căci e aspră datorie
ce o nație impune,
căci e grea mult prea grea coroana
ce pe capul tău se pune.
Țara te salută, prințe,
cu plăcere şi iubire,
și-ți încrede viitoru-i
zâmbitor de fericire.
Poezie scrisă cu ocazia intrării în București a domnitorului Alexandru Ioan I (la 8/20 februarie 1859), poezia a fost recitată de Matei Millo, la o serbare dată la Teatrul Național, în cinstea domnitorului unirii.
Pictura este opera lui Nicolae Grigorescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează