Îți scriu, domniță, printr-un flutur
de la castelul zânelor,
în murmurul fântânelor
sub frunze ce se scutur.
Ucis-am pe balaur,
de-acum e-n rândul morţilor
păzitorul porţilor
rodiei de aur.
Foc vărsa pe nări,
balaurul zmeilor,
asemeni scânteilor
cădea sorele-n zări.
Dac-oi lua şi rodia,
minunea minunilor,
taina-nţelepciunilor,
e c-aşa mi-e zodia.
Şi de-a fi aşa,
eu din capul meselor
blând voi săruta
mâna ce-mi va da
crăiasa crăieselor
și domniţa mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează