Ți-l poartă ca pe față, răspicat,
cu ochii privitori de-a drept
şi cu odgonul priponit în piept,
din rânduite vieţi ce l-au durat.
De te-ai afla în smârcuri decăzut,
purtat de-ai fi cu huiduieli în furci,
fă-ţi pavăză din graiul netăcut,
în care-ţi strigă inima porunci.
Izbândelor sortit,
dar poate încă prigonit pe urme,
alături de tovarăşii tăi vrednici
sau printre haite lătrătoare de netrebnici,
rămâi al tău,
fii purtător de nume!
Din umilinţă zdrumicat te strânge!
Mai ai o şansă de durată-n lume.
La vrajba coteriilor nătânge,
peste cabale şi înfrângeri,
rămâi întreg,
fii purtător de nume!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează