A tinereţii stinsă veselie
mi-e grea, ca mahmureala din beţie.
Dar ca şi vinul, îndelunga întristare
cu cât mai veche e, cu-atât mai tare.
Drumul mi-e trist. Talazul zbuciumat
vestește un viitor înnegurat.
Dar viaţa nu vreau, o, prieteni, s-o sfârşesc.
Vreau să trăiesc, să sufăr, să gândesc.
Ştiu, bucuria-mi va surâde încă
prin zbucium şi nelinişte adâncă
și iar din cupa armoniei voi sorbi,
imagini, lacrimi îmi vor slobozi
și poate, peste tristu-mi soare-apune
ultimu-i zâmbet dragostea-şi va pune.
traducere de Maria Banuş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează