Vis, pentru un mormânt, un monument:
„O umbră, înaltă figură înveşmântată,
enigmatică şi posomorâtă. Pe ţepenele
braţe ale ei, pe dos, trupul gol
al unei copile: are capul răsucit
mai în jos de genunchi, gâtul întins
în vanul efort de a-şi ridica chipul,
buzele întredeschide, ochii largi,
grei, halucinanţi, ai cuiva care vrea
cu orice preţ să vadă şi nu poate.
Cu neputinţă de a înţelege dacă umbra
ridică ori depune trupul adolescent”.
Aşa; şi pe urmă doi arbori, acolo în margini,
de un verde foarte întunecat: două penaje
semănând cu aceşti brazi ce se întind
în vântul dantelelor argintate
cu fire de răşină şi, la mijloc, trunchiul,
jos de spintecăturile dislocate, plâng,
cu cheaguri, cu picături, un mare plâns lucitor.
Madonna di Ciampiglio, 10 august 1929
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează