Un grăunte de sămânță
îngropat, se luptă ’n zori,
sparge stânca și se schimbă
în potirul unei flori.
Jos în straturi mai profunde
în a rocelor genune
focul lavelor preface
în diamante un cărbune.
Ție, omule, Destinul
ți-a dat chinul cel mai greu:
ți-a dat focul conștiinții
să te schimbi din om, în Zeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează