Fata lui Iacob darnică de iubire
în pământul străin piciorul tău galben
a lăsat o dulceață amară
ca inima ta de dușmană.
Tu însăți prin tine mai dulce
trezeai în mine strămoși
care în fața ta în nisipuri
și-au învățat neputința
Vânjos intram în pieptul oftatului tău
barcă închisă de vise
dorindu-ți slăbiciunea frumoasă
ieșită deodată din sânge târziu.
Cearta culorilor amestecate
a cântat o viață în noi și încă
dar o cât de slab în copiii câștigați
să uite cu timpul nisipul.
Versuri din revista Almanahul Literar, 1970
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează