O casă’n fund de țară; albi păreții...
perdelele de pânză’n fir cusute...
prin porumbiște-afar, se văd ștuleții
ce’n arșiță, mătasa lor își uscă.
E cald, și prin odăile tăcute
mai sbârnâe stingheră căte-o muscă...
Ca un oftat prelung, departe, ’ncet.
din munte vine Bratia la vale.
Pe prundul ei, un mut - un căpiet -
c’un lung toiag de salcie în mâni,
vreo patru oi râioase mână-agale...
iar când și când, se purică prin sâni.
E-o liniște, și bate vântu’n lan!
La cârciumă o doină’ncet adie:
un singur lăutar și-un bețivan
ce moțăe în somn greoi de plumb...
pe-afar, un chiot: Hu ! leleo Mărie...
sai, leleo, c’au intrat porcii’n porumb!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează