Răsărit al crestelor de păsări,
steme nicăiri în fâlfâit,
bântuie, când soarele voit
arcuite pajurile cățări.
Seceri dintre secete-au sclipit;
chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri,
anulare unor albe timpuri,
sub arginții muntelui orbit.
Din volumul „Joc secund", 1930
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează