De-a lungul catacombelor săpate
în visele granitului de ieri,
eu retrăiesc legenda anonimă
a primilor martiri autohtoni
și-n lumea stalactitelor sonore -
miragiu subteran de palmieri -
desăvârșesc o Biblie-adnotată
de nesfârşitul şir de Epigoni!...
Sub bolţile de trei ori milenare -
închis ca-n propriul meu mausoleu -
transcriu pe pergamentul veşniciei
ecoul preistoricului Vers,
și-n fundul catacombelor săpate
în visele proteicului Eu,
prin glasul meu tălmăcitor de dogme
vorbește parcă-ntregul Univers!...
Contururile şterse de-ntunerec
redau viaţă vechilor Aezi,
sub degetele lor imaginare
re-nvie, parcă tetracordul grec,
și-n bolţile de trei ori milenare
se-nalţă, după epoci, trei grămezi -
de piatră,
de aramă
și de aur -
simbolurile tragediilor umane,
clepsidrul mut al clipelor ce trec...
trec toţi la rând...
pe lespezile negre,
ca-ntr-un postum cortegiu funerar,
trec iambii
și troheii altor vremuri -
o-ntreagă-apoteoză de fantome...
iar aiurarea harfei rafinate
cu fluieratul naiului barbar,
în noaptea catacombelor răsună
ca-n nopţile venericei Sodome,
trec toţi la rând...
e-atâta majestate
și-atâta surd tumult în mersul lor,
și-n lumea stalactitelor sonore
e-atât decor
și-atâta feerie,
câ iambii
și troheii altor vremuri
re-nvie-n subterana tragedie
dezastrul mitologicei credinţe
și doliul semizeilor ce mor!...
Trec toţi la rând...
exodul nefiinţei
se pierde-n coridorul milenar,
iar urma celor ce-au trăit prin cântec
dispare-n calea celor care vin
să reclădească-n noaptea milenară
același alb, fantasmagoric far
spre care mateloţii inspirării
se-ndreaptă şi-azi pe iahtul lor divin...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Martiri autohtoni ai catacombei
în care eu sunt ultimul venit...
postuma voastră apoteozare -
că după moarte nu veţi mai muri -
mă-ndepărtează tot mai mult de dogma
eternității voastre de granit...
voi sunteţi cei ce-aţi fost,
ei nu sunt încă
decât preludiul celui ce voi fi!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează