Barbar cânta femeia-aceea,
târziu, în cafeneaua goală,
barbar cânta, dar plin de jale,
și-n jur era așa răscoală...
și-n zgomot monstru de țimbale,
barbar cânta femeia-aceea.
Barbar cânta femeia-aceea...
și noi eram o ceată tristă -
prin fumul de țigări, ca-n nouri,
gândeam la lumi ce nu există...
și-n lungi, satanice ecouri
barbar cânta femeia-aceea.
Barbar cânta femeia-aceea,
și-n jur era așa răscoală...
și nici nu ne-am mai dus acasă,
și-am plâns cu frunțile pe masă,
iar, peste noi, în sala goală -
barbar cânta femeia-aceea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează