Acestui april ravasit luciferic
Marturisesc entuziaste vijelii de Inceput
Si langa pacea florilor, pe intuneric,
Tacerea mea ciudata si singura a aparut.
Cer voievodal de-asupra Marii Negre,
Corabiile trecutului cu stea la prora,
Ca niste umbre sau, poate, obsesii negre,
Le strig de pe tarm si le pierd in aurora.
Imaginatia delireaza. Incotro? Cine esti?
Cu lacrima launtrica a materiei vorbesti.
Numai Vega si roua, si iarba, si miristi
Umbla prin atatea vazduhuri si nelinisti.
Murmur pelagic razbate de sus, vertical.
Si scoici, si transparente, si-n veci itinerar.
Hai caravana de vaslasi cu haine de var,
Hai viata de abur si somn, nestiuta pe mal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează